Cum sa incep, cum sa incep? A da! Cu inceputul 
. Am venit de la ArtMania baaah! Sa incep usor, cronologic sa nu ma pierd in idei. Nu am vrut sa mai merg initial, erau probleme de cazare si tot felul de idei preconcepute (long live Tapinarii J ). Cand am auzit ca nici Haggard nu isi face aparitia, am zis..gata frate! nu ma mai duc. Pana la urma, pentru ca nu am avut cui sa-I vand biletul pe toate cele 3 zile, am mers de sambata,mi-a rezolvat mama cu cazarea in mod genial (sarut mana mami), am cumparat biletul de tren si aia a fost.
ZIUA 1 (a2a de festival)
Am plecat usor ingandurata spre gara, putin dezamagita ca nu imi face nimeni cu mana la plecare si in acelasi timp aveam un sentiment din ala de independenta, vezi Doamne, ca plec singurica J)))) pentru prima data in viata. Ei bine sentimentul s-a dus nitel pe apa sambetei cand a aparut Cladi cu zambetul ei angelic la gara (m-am bucurat mult de fapt/defapt <<alegeti varianta corecta>>) si a disparut complet cand au aparut si ai mei de la parastas. Spre marea mea bucurie, nu am mai nimerit in compartiment nici cu familii de unguri, nici cu 4 babutze care isi faceau rugaciuni non-stop,ci cu 4 tineri simpatici, originari din Roman, trei dintre ei studenti in Bucuresti (Oana, Radu, Eliza si Ovidiu,sunt convinsa ca sunt curiosi ce o sa scriu despre ei in continuare,muhahha). Mai razand, mai comentand ca Radu nu poate sa-si invete pentru examenul de luni, mai rasfoind un curs, impartind mancare si mp4 player, ne-am imprietenit si bine a fost . In cele 5 ore de mers cu trenul nu ne-am plictisit, ba chiar am ras mult in unele momente, mai ales cand pe langa compartimentul nostru au trecut 3 punkeri crestati, iar un nene la vreo 60 de ani (noh nu era chiar mosh) a inceput sa comenteze la adresa lor, ba ca nu sunt sanatosi, ba ca nu au ce dovedi, ba ca sunt niste ratati. Apare si un domn simpatic care mergea pana la Timisoara si ii spune ca el a vazut crestati acum 30 de ani in Berlin si dabia atunci s-a inchinat si el. Pe drum am prins o ploaie intre Fagaras si Sibiu, am vazut un cort luat de vant, fulgere la greu, iar trenul se deplasa ca o bicicleta cu viteza melcului turbat. Am stat linistita si din fericire cand am ajuns la Sibiu vremea era ok. Probabil, eu si multe alte persoane ne asteptam sa coboram intr-o gara de oras capitala europeana, dar nu, visul nostru nu s-a implinit. Am dat doar peste o gara jalnica, improvizata as spune unde iti canta Frère Jacques. Probabil gara este in modernizare . Imediat cum am dat coltul (la propriu), am vazut cu totul altceva: un oras vechi, frumos, ingrijit, foarte diferit de orasele noastre tipic comuniste, a fost ca o deconectare de Ploiesti pot spune cu fericire. Am dat o mica tura prin Piata Mica si Piata Mare, am vazut unde e amplasata scena si am mers sa mancam ceva la o terasa. Acolo, ne serveste un nene foarte sictirit, caruia daca ii puneam o o mustacioara mica, ar fi semanat cu Hitler, abia acum imi dau seama. Avand in vedere ca este CAPITARA CULTURALA A EUROPEI si vin foarte multi turisti, aveam pretentii ca ospatarii sa fie mai politicosi decat in mod normal, dar nu. Ne serveste si pe noi in final, ne aduce mancarea, unul dintre noi ramane nemancat si nebaut, ca nu aveau nici daia nici daia din ce era prin meniu si il rog pe chelner politicos: “imi puneti si mie restul de pizza la pachet?” (imi ramasese destula), iar el imi raspunde sec “Dea, ti-o pun la..” si se opreste probabil dandu-si seama cat de penal a sunat. De aici ii parasesc putin pe moldovenii mei si imi caut locul de cazare, pe care il gasesc destul de usor cu ajutorul indicatiilor pretioase ale lui Alex (din Deva). Ma intorc in Piata Mare unde lumea statea inghesuita sa intre la loc in tzarcul unde avea loc concertul, dupa ce ulterior fusesera evacuati. Ni se verifica biletele, ni se pun bratari pe manutze si toata lumea incearca sa ajunga mai in fatza. Apar cei de la TAROT pe scena, isi fac sound-checkul 100 de ani,nici macar tobele nu fusesera montate, pana si noi (4 fete tampite) am reusit asta vara sa montam mai repede un set de tobe. Cred ca toti, inafara de Marco Hietala erau putin pilitzi si stiti cum este, cand artistul nu are chef nici nu transmite mare lucru publicului. Cam asa a fost si cu Tarot, o trupa buna in ansamblu, cu oameni care au experienta la bord, dar care parca nu si-au dat interesul. Nu am fost foarte atenta la concert deoarece ma feream de mana batzaitoare a unei fete cu parul de foc care se criza pe acolo si incercam sa ma descotorosesc de un tip care tot ma sacaia. Am reusit spunandu-I ca sunt lesbiana, s-a uitat ciudat, dar a tacut in final. Urmau THE GATHERING trupa pentru care venisem sambata, i-am gasit pe moldoveni undeva prin al 3lea rand, m-am suit pe o bara si am vazut totul perfect. Au aparut si ei, iar Anneke imbracata foarte simplu, de nu ai fi zis pe strada ca e vreo cantareata, mi s-a parut foarte relaxata si simpatica, desi poate pentru ca este printre ultimele show-uri cu The Gathering ar fi trebuit sa fie mai activa. Au inceput cu The Shortest Day si au continuat cu majoritatea pieselor de pe albumul Home, ceea ce mi-a placut. Au cantat si In Motion #1 la care era sa cad de pe gard de placere. Per total mi s-a parut ca au cantat fff putin, publicul a fost ok si foarte receptiv, clapa s-a auzit un pic cam incet decat trebuia,iar vocea dupa cum am citit prin alte cronici si dupa urechea mea a fost nitel dublata la unele faze, oricum mie mi-a placut si sunt fericita ca i-am prins. Au urmat apoi lacrimi siroaie din partea colegei mele Andra ca nu putea sa vada mai bine MY DYING BRIDE. Drept urmare, m-am dat jos de pe bara si am lasat-o pe ea. Pentru un fan MDB (erau ff multi) concertul a fost perfect, pentru un om care nu asculta in mod obisnuit si nu e pe gustul lui, a fost doar un concert bun, in care s-a facut spectacol. Mai mult nu mai zic ca imi pun multa lume in cap, ahem. WITHIN TEMPTATION o alta trupa asteptata de multi oameni, dar si de fane obsedate pe alocuri disperate si poke, m-au cam dezamagit si datorita playlistului, cat si de faptul ca vocea lui Sharon era dublata.Pai la asa trupa cu pretentii e frumos!? Decorul cu draci inaripati si tortze aprinse probabil au fost acolo pentru a compensa alte neajunsuri. Ce mi-a placut din acest concert a fost jocul de lumini, foarte bine pus la punct. Sharon era desculta cica isi uitase cizmele acasa J)) . La final, cand toata lumea se astepta sa cante Ice Queen sau macar ceva de pe albumele anterioare,nu chestia aia comerciala scoasa de curand, a venit un organizator pe scena, i-a zis ceva lui Sharon si apoi ea ne-a comunicat ca nu mai pot canta. Nu am inteles-o pe asta, dar am plecat si ne-am retras la o terasuca. Apoi i-am gazduit pe moldoveni in camera mea de pensiune pana au plecat la trenul pe care il aveam la 6 dimineata. Aici iar am ras,am mai mancat, am stat la povesti etc etc de nu ne-am dat seama ca ne cunosteam doar de cateva ore. Ziua 1 a fost ok pana la urma, dar mai important e ca am intalnit niste oameni foarte de treaba, carora le multumesc pentru tot.
ZIUA 2 (ultima de festival)
Am dormit mult, apoi am mers la gara sa imi cumpar bilet pentru a 2a zi unde am vazut foarte multa lume plecand acasa si m-am intalnit cu Ana care isi conducea omul la tren. De acolo am plecat impreuna spre Piata Mare unde After Forever isi terminau de facut sound-checkul, iar Floor, solista, era pe scena si discuta cu un organizator, iar cu aceasta ocazie m-am tras si eu in poza cu ea (moment de fericire maxima). A fost foarte dragutza si FOARTE inalta. Am mers cu fetele la o terasa, am bagat la ghiozdan o ciorbitza si un bulz ardelenesc ca asa se cuvenea si am mai tras un pui de somn la mine in camera. Mai pe seara cand trebuiau sa inceapa concertele, m-am intalnit cu Simina si Rocsiii si am avut grija sa prindem loc in primul rand pt After Forever ( pai ce naiba, pentru astia venisem la tot festivalul), drept urmare si la Luna Amara si VDV am stat tot in fatza de tot. LUNA AMARA mi s-au parut nitel cam degradati, cel putin Nick, care era nitel cam beat, iar Mihnea un pic mai putin. Noul lor chitarist (tot pe Petru il am in cap) parea plictisit total de viata si de orice, pur si simplu si-a facut treaba pe chitara lui cu 7 corzi. O bila alba pentru basist, care parea cel mai treaz si dragutz si care facea bine ce facea. Ca si la Motorrock, a sunat bine coverul dupa Nine Inch Nails in rest…multi copiii care venisera parca la festivalul berii si care nu vroiau decat Dizident si Basul la VDV (bine ca la After Forever s-au dizolvat). VDV s-au prezentat bine, vocea lui Adi s-a auzit si ea bine ca in mod normal zic eu, au cantat prea multe piese de pe Egon, cam aiurea dupa parerea mea, venisera aici sa-si promoveze albumul sau sa faca un show? Per total au fost ok J . Si acuuum AFTER FOREVER care mi-au facut o impresie nemaipomenit de buna, atat mie cat si altora. Nu ma asteptam sa se aplaude atat de mult si ei sa faca un spectacol atat de fain. Se observa de la un kilometru ca intre membrii formatiei exista o legatura, ca depindeau unii de altii, ca nu erau niste straini (cum am vazut in cazul altor formatii). Vocea lui Floor a fost exact cum trebuia sa fie si desi au cantat multe piese de pe albumul nou pe care nu il prea ascultasem nu s-a creat plictiseala de la Within Temptation. A fost un concert care m-a multumit si care m-a facut sa nu imi para rau ca am venit de la 256 km, totusi parca au cantat putin si nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce trebuiau sa cante IRIS mai mult si nu invers, drept urmare la IRIS am plecat, oricum stiam pe dinafara ce vor canta si ce vor zice si cum vor pune publicul sa cante, eu una m-am saturat de aceasta trupa. Am facut cateva plimbari nocturne prin Sibiu alaturi de Simina si Rocsiii si apoi am mers la pensiune unde am reusit sa dorm si eu cel putin 8 ore, dupa doua nopti aproape nedormite.
A doua zi m-am suit in tren unde am avut noroc sa fiu din nou in compartiment cu lume de treaba. Niste bucuresteni au devenit brusc interesati de persoana mea cand le-am spus ca am o sticla de Unirea ba chiar de veselie au scos chitara si au inceput sa cante ba o Rapa, ba un Phoenix cine stia. Cladi ma astepta pe peron (multam din nou), iar blocul meu cel iubit se vedea din tren. Cam asta a fost experienta ArtMania si tind sa cred ca o sa merg si la anul .
