Raportu’ nr.19

ok, deci faza care mi s-a intamplat in urma cu juma de ora si merita povestita pt ca inca ma buseste rasul:

Stand eu singurica in apartament urmarind un film obscur in limba flamanda (cred), aud pe hol o voce de barbat, parca chiar doua voci distincte. Stiind ca sunt singura in apartament (sau doar cu Anna chinezoaica la care nu era lumina aprinsa cand am venit de afara pe la ora 11) ma gandesc “Ba, ce dracu?”. Nu m-am speriat ca stiam ca nu intra nimeni fara cheie. Zic.. hop o fi venit chinezoaica cu un englezoi pe la ea, misto. Dar de ce englez? Ca imi zicea Jon ca a mai auzit-o tipand in chineza intr-o noapte lol.  Aud ca vorbeste cineva in bucatarie (camera mea e in fata usii de la bucatarie, deci aud tot). Zic hai sa vad cine dracu’ o fi ca e putin cam dubios. Ies pe hol deschid usa la bucatarie si dau peste……….AL. englezoiul ala de care ziceam eu ca e gay si nu a mai fost vazut prin apartament din octombrie. In prima instanta m-am speriat si eu de el si el de mine. Ma intreaba cine sunt, ii zic ca m-am mutat in locul tipei care a stat inaintea mea aici, adica Gemma. El foarte surprins, ma intreaba ce s-a intamplat cu Gemma. Ii zic ca nu am nici cea mai mica idee. Intre timp, in bucatarie apare un tip, facem cunostinta, uitand in secunda 2 cum il cheama. Ma gandesc “Hop, asta o fi gagicasu”. Ii aduc lui Al scrisoarea de la facultate in care zice ca are datorii la chirie de 3900 de lire. Nu parea sa ii pese prea mult ))) . Si il intreb “Si pana la urma ce ai patit?”. “Ah, poveste lunga…Mama mea a fost bolnava si a trebuit sa ma duc acasa etc”. “Ahh, da, mi-a spus Jon, dar zicea ca ti-era dor de iubitul tau alea alea”. “Ce?” si se pune pe un ras teribil. Eu zic “Ah…nu esti gay?” “Nu sunt!” “El nu e prietenul tau?”

“Nu!!” zic amandoi in cor.  Ma fir-as a naibii, or a glumit Jon (desi dracu’ parea om serios) or omul nu vrea sa recunoasca. Ma rog, am ras toti 3 de situatie, le-am dat niste ceai, am mai vorbit de una de alta, astia 2 radeau ca tampitii de cate ori mai bagam un “fuckin’, shit etc” pareau a fi un pic pe un trip ciudat, nu ca as fi vazut eu prea multa lume drogata la viata mea. Ma rog ) Maine ii dau un telefon lui Jon si ii cer socoteala. Si daca a glumit, nu o sa mai am incredere in el toata viata mea (sau hai, pana in iunie cand o sa ne mutam cu totii de aici).

Oh, da..am ajuns la concluzia ca urasc Londra, da, da. Sa va spun si de ce. Cand locuiesti la 2 ore cu autobuzul de centru (adica faci 3,5-4h dus intors) pe bune ca nu e deloc fun. Plus ca vremea e total de CACAT. Ploua TOT TIMPUL in reprize mici, a fost frig, mai frig ca in Leeds care CULMEA este mai la nord. Inafara de asta, in Londra vezi tone de indieni, pakistanezi si sincer mi-e greu sa inteleg cum unii invata engleza din moment ce maj timpului auzi total alte limbi straine. Inafara de asta, peste tot mi s-a parut o aparenta standard a strazilor, aceleasi magazine peste tot, aceleasi chestii. Sa zicem ca (exagerand rau) atunci cand vii din Londra in Leeds e ca si cand ai veni din Bucuresti in Timisoara. Ah si sa nu mai spun ca preturile in Londra sunt muult mai mari decat in Leeds. Si in plus, in Londra nu exista minunata cafenea greceasca unde ma duc in ultima vreme sa citesc/invat/beau o cafeluta. Una peste alta, a fost fain ca m-am vazut cu ai mei. Imi era foarte dor de ei, desi de multe ori nu ma exprim tocmai ca sa nu mi se faca incredibil de dor. Au venit ai mei si in Leeds, ne-am plimbat, a fost frumos, am incercat sa mai recuperam din timpul in care nu am fost impreuna.  Ahh, am uitat sa spun ca au venit si Shuna si Shana si am ras ca in vremurile bune (hai sa nu ma cac pe mine, ca nici acu nu’s rele).

Am revenit la gandurile mele de tinut dieta. Pff cum am ajuns, dar nu se mai poate. Mi se parea asa tampit acum 3 ani cand auzeam lumea ca tine nu stiu ce cura de slabire, pentru ca eu puteam manca orice si nu puneam nimic pe mine. Dar vremurile alea s-au dus..si cu atatea tentatii si restaurant cu All you can eat chinezesc la colt, se intelege. Asa ca am inceput jurnalul lui Bridget Jones ( inspirata de filme, vazute la Londra cu Flavia) in varianta mioritica Midget Bones, cu care incerc sa ma tin motivata sa nu bag in mine ca vita dusa la pascut dupa ce a fost tinuta 1 saptamana in grajd. Ce ar fi sa ma aleg cu un Hugh Grant (da, stiu ca Bridget nu ramane cu el in film ) ? .