Tokyo! Da! Aventura continua! part. 1

Mi-e tare somn…mai am 2 luni pana la cel mai masiv examen de pana acum (de care depinde in proportie de 70% daca trec anul asta sau nu) si nu prea am chef sa invat…mai ales nu dupa cele 6 zile petrecute in Tokyo. Ma chinuiesc sa scriu in engleza pe blogul aceasta, ca sa inteleaga si alti prieteni din Anglia, dar nu reusesc sa am acelasi flow…limba materna e tot limba materna.

Ziua 1

Am plecat de acasa pe la ora 9 jumate sperand sa prind Shinkansen-ul de la ora 11 din Nishi-Akashi (la o statie de tren de la statia  cea mai apropiata care e la 20 de min cu autobuzul de unde stau).  Am ajuns pe la 11 fara un sfert si am vazut ca urmatorul tren spre Tokyo era de abia la ora 11 si 20. Drept urmare, m-am dus sa astept pe un scaunel pe peron. Acolo, din intamplare, mai astepta o doamna de la Clubul de Conversatie in lb engleza pe care o cunosteam. Si dansa mergea la Tokyo. Mi-a explicat in ce vagon trebuie sa ma urc. Shinkansen-ul (sau trenul de mare viteza japonez. aka Bullet Train) are 3 tipuri de vagoane: cu loc rezervat, clasa 1 si fara loc. Eu imi luasem fara loc, ca oricum a fost al dracu de scump, insa 600 de km in 3 ore la 270km/h, am zis ca e o experienta. Doamna avea loc rezervat, asa ca ne-am despartit cand ne-am urcat in tren. Trenul in sine nu e mare chestie, doar ca merge foarte repede si uneori aveam impresia ca ametesc cand ma uitam pe geam Ah si exista si insotitori de tren, asa cum sunt insotitori de zbor. Mi s-a parut interesanta faza. Cand am ajuns in Shizuoka, eram deja adormita, dar am deschis ochii si am vazut din intamplare pe geam Muntele Fuji in toata splendoarea lui! Si intr-adevar, este la fel de frumos si impunator cum este in toate pozele Ah, ca mi-am amintit, am facut o lectie la scoala in care se zicea ca cine urca o data pe muntele Fuji este fraierul care a urcat o data, cine urca de 2 ori este dublu-fraier iar cine a urcat de mai mult de 2 ori este un fraier absolut ) .  Aparent e cam durere in dos sa urci pana la 3,776m, insa exista locuri de odihna de unde  poti trimite vederi chiar de pe muntele Fuji Dar…iar ma abat de la subiect si fac postul asta kilometric

Si am ajuns in Tokyo! Trenul a oprit la Tokyo Station. Trebuia sa ma intalnesc cu Chloe, colega mea din Leeds care face anul de exchange la Tokyo University of Foreign Studies (colegii mei sunt impartiti peste tot prin Japonia, eu am ales sa stau in Kobe), insa am decis ca o sa iau eu trenul si o sa merg la o statie mai aproape de ea, pt ca era imposibil sa reusim sa ne intalnim intr-o gara atat de mare. Ne-am intalnit in Musashi-sakai si de acolo a trebuit sa mai luam alt tren inca vreo 4 statii pana la caminul in care sta. M-am bucurat fffffff mult sa o vad! Nu ne mai vazusem de vara trecuta si chiar a fost fain sa ne vedem dupa asa de mult timp!! Ne-am oprit la un restaurant chinezesc (ca in vremurile de alta data), am povestit, am ras si pe urma am mers la ea la camin, mi-am lasat lucrurile si am hotarat ca in seara aia sa mergem in Shibuya unde este faimoasa trecere de pietoni si sa ne plimbam pe acolo, si desigur sa mergem sa ne tragem in poza la statuia lui Hachiko, unul din cele mai cunoscute puncte de intalnire din Tokyo. Hachiko este un catel despre care se spune ca si-a asteptat stapanul in fiecare zi in locul acela din Shibuya, ca un adevarat prieten al omului. lol

Dupa ce am alergat ca nebunele pe marea trecere de pietoni pt ca se facuse rosu, am mers sa mai mancam ceva la un restaurant unde tot ce cumperi este 270 de yeni (2,7 euro). A venit si Nick (alt coleg din Leeds) si am stat pe acolo ceva timp de vorba, ne-am mai plimbat prin Shibuya, am cascat ochii la tot ce era acolo si in final am mers acasa pt ca trebuia sa prindem ultimul tren. In tren am ras de am murit de un salary-man mort de beat care era sa cada peste o fetita de liceu pt ca nu se tinea bine de bara ) . Dar peste tot in Japonia este normal sa vezi barbati in costum nitel cherceliti dupa o zi de munca si bauta cu colegii de serviciu. Oh Japonia… Sa mentionez ca trenul era full de oameni? Din fericire nu ne-a impins nimeni in tren ca sa inchida usile ) dar da, mai aglomerat ca un autobuz RATB, macar lumea nu miroase a transpiratie..Si apropo de asta, am inteles ca japonezii nu prea miros a transpiratie oricum, drept urmare sa gasesti un spray bun pt tine ca european care pute vara rau daca nu se da cu deodorant e o chestie dificila. Oh Japonia…Bine ca mi-am adus de acasa destul ) Ah am mentionat ca nu exista saloane de epilat cu ceara decat foarte putine? gen…2-3 in toata Osaka? in rest fetele dau cu lama )

Da, trenul din Shibuya, plin de oameni (exista termenul ca trenul este “sushi” adica echivalentul romaneste ca sardinele). Shibuya se afla pe linia Yamanote, care este ca un cerc in jurul centrului Tokyo-ului si drept urmare probabil cel mai aglomerat tronson din Japonia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu si Chloe la statuia lui Hachiko

 

 

 

 

 

 

 

 

Intrarea intr-un Love Hotel.

Intrebarea pe care mi-am pus-o a fost “De ce au nevoie japonezii de un loc in care sa mearga sa si-o traga?”. Raspunsuri sunt mai multe

1. Evident, ai agatat pe cineva si mergi sa i-o tragi pe loc.

2. Exista camine unde studentii nu au voie sa aduca oameni si au si ei nevoi

3. Exista multe case in care locuiesc mai multe generatii: bunici, parinti, copii…iar parintii vor si ei sa se distreze uneori, dar nu cu restul familiei acasa

4.  Pt ca probabil este o alternativa mai buna sa mergi cu prietena/prietenul sa dormi aici (sau altceva) dupa ce ai pierdut trenul inloc sa mergi la un hotel normal. Insa, Nick si Chloe mi-au spus ca la 3 dimineata cand ei cautam un astfel de loc toate locurile erau ocupate la vreo 15 love hotel-uri. Pana la urma au dormit intr-un Manga Cafe, locusor unde platesti niste yenisori, poti sta la calculator, citi manga sau adormi pana dimineata ^_^

Faimoasa trecere de pietoni de care ziceam: