Iata ca din aventura mea de 4 ani in Anglia au trecut …2 zile 
))) (in timp ce scriu asta ascult Romica Puceanu). Deci sa va spun cam ce s-a intamplat pana acum. In primul rand, zborul cu avionul de la Bucuresti la Frankfurt a fost super fain si a avut si un invitat special. Uitandu-ma la oamenii din avion mi se pare ca un nene seamana cu Boc, desigur nu era el, dar a fost alta personalitate a lumii interlope. Acum sincer, cine se astepta ca la clasa economica ruta Bucuresti – Frankfurt Lufthansa sa zboare si oficialul Calin Popescu Tariceanu? Eh, cum am vazut noi ca intra pe usa avionului inalt ca un ex-fotomodel, ne-am zis in sine “Ah, nu avem cum sa ne prabusim daca e si Calin cu noi” (mama deja il tutuia avand in vedere ca eram la acelasi nivel )) ). Am descoperit ca limba germana nu numai ca nu imi este simpatica, dar imi provoaca si scarba ) iar nemtii cand vorbesc in engleza parca vorbesc tot in germana. Ajungem in Frankfurt si asteptam si asteptam si…asteptam…cam vreo 4 ore cat aveam escala. Admiram indieni intinsi pe jos cu tot cu sugari dupa ei, sari-uri colorate si jeg, ne plimbam prin magazine de fite gen Versace, Armani curu meu. Acum stiu ce imi cumpar din urmatoarea sponsorizare, un telefon Versace cu diamante shvarovski de 4000 de euro. Ce cul o sa fiu )) In fine, ne facem noi de lucru in cele 4 ore bla bla bla ne-am plictisit bla bla bla, ne urcam in avion spre Manchester. Iar engleza germanizata si dupa 1 ora jumate (oau, ca un drum ploiesti-bucuresti pe trenul personal )) ) ajungem in Manchester. De aici, ne cumparam bilete de tren, ne tragem o poza in gara de fericire ca am ajuns pe pamanturi engleze ( eram pe “continentul” Anglia, ce dracu =))) cine mai tine minte faza o sa rada da da da). Facem cam o ora si ceva cu trenul pana in Leeds unde ma asteptau cei de la facultate. In jur mai erau inca vreo 15 oameni care asteptau sa fie si ei dusi la cazare. Stau de vorba cu un neamt dragut, am uitat cum il chema ca avea oricum prietena )) si apoi cu un francez Benjamin, asa il chema ma-sa in casa ) Stam ce stam, minisbusu’ tot nu venea sau venea si ii lua pe cei ajunsi inaintea noastra asa ca eu si mama hotaram sa luam noi pe cont propriu un taxi si sa mergem la Clarence Dock, caminul meu. Prietenii nostri de familie care ne insotesc in aventura pentru o saptamana au luat si ei un taxi si au mers la hotel. Il luam si pe Benjamin care mergea in acelasi loc si ne urcam intr-un taxi cu sofer indian (am observat mai tarziu ca toti soferii de taxi sunt indieni, simpatici si vorbareti de altfel). Ne cotopenim cu bagajele in ultimul hal, ne speriem de masinile care aparent veneau pe contrasens si ajungem in final la camine. Aici merg la receptie, imi ridic cheia, oamenii foarte draguti si helpful imi explica tot ce trebuie. Deci din ce se compune cheia de fapt: o cartela cu care se deschide poarta de la intrare in curtea campusului, si daca nu o ai nu intri, iar daca nu o ai nu poti sa iesi )) o cheie care se potriveste la usa de la apartament si in acelasi timp la usa de la camera. Usa de la apartament se inchide automat, deci daca nu o ai te-ai cacat pe tine )) Deci cand intri in apartament este un hol lung, pe fiecare parte cate 5 usi, iar in fund de tot este usa prin care se intra in bucatarie. In camera de langa bucatarie stau eu (parca stiau ca sunt un om care are nevoie de mancare). Camera este destul de mare, mai mare decat camera mea de acasa, am pat cu saltea noua ) , birou, sofinier si pe masa am gasit o cutiuta cu Welcome pack in care am gasit diversi fluturasi cu informatii, pasta de dinti, sapun, suc, ceva dulciuri etc 
In apartamentul de langa sta o japoneza simpatica foc si a zis ca ma ajuta cu orice vreau eu la japoneza, deci sunt foarte fericita. M-am intalnit in bar cu un tip Tom cu care vorbeam pe facebook ) simpatic si are cele mai subtiri picioare pe care le-am vzt in viata mea !! ) Am mai facut cunostinta cu un japonez Ryuhei si cu o finlandeza simpatica Kaisu care mi-a facut cinste cu un suc Porma am mers la hotel cu mama si am dormit acolo blana de oboseala.
A doua zi, adica azi la momentul in care scriu am mers vreo 100 de ore la Tesco si am cumparat cam tot ce imi mai trebuia prin casa: oale, imprimanta, vesela (mama cum canta Romica Puceanu pe fundal), detergent, chestii dastea. In seara asta trebuia sa merg la un party gen, dar nu m-am mai dus nicaieri in lipsa de chef (e draci, nu, dar sunt obosita, si oricum sapt viitoare incepe saptamana bobocilor >:))) ). Ah, prietenii nostri de familie au inchiriat o masina si ne-am distrat groaznic pt ca de cateva ori Edi era sa intre pe contrasens ))))) Taxiul aici nu este foarte scump, deci merge treaba. Ah, am uitat, s-a mai mutat un om la mine in apartament: un malayezian, asiatic cu gura pana la urechi )) . Mai stiu ca va mai sta o englezoaica, iar restul de 2…va fi surpriza )) . Pai, ce sa spun, cam asta s-a intamplat pana acum, am despachetat bagaje si am cumparat lucruri trebuincioase, am ras ca nebunii si alta distractie mai tarziu…presupun Ah da, e cam frig aici, 13 grade cam asa, dar englezoaicele sunt imbracate tot in tricou si cand pleaca in oras tot cu fuste pana la cur (da Liviu, stiu ca ai vrea sa vezi si tu ) ). Cam atat, in concluzie sunt bine si imi place, deci nu va faceti griji! Va pup
PS: ghici cine are spotify legaaal ))
PS2: inca am nr meu de tel, dar daca vreti sa ma sunati pe asta: 07786468331
. Chelnerul, foarte de treaba, cu parul portocaliu (nu roscat,portocaliu, portocaliul de la Orange,exact ala), am descoperit mai tarziu ca avea parul asa pentru ca ii placea Ichigo (din Bleach). In camera unde era barul erau cativa oameni cu laptopuri in brate (deci au si conexiune internet 
si krek o sami fak bn da tot e frg k draq si apa nu e klda delok si krek daia sunt nooma io pe aq. In fn…nu stau dekt 10 zile si pormah m intork inapoi la bookureshty. Frat3, 3 km skump, da nu kiar kum imi ziceau nashp3tzii aia k orikum la boolgari i mai skoomp my ales k au deskis nejte hotluri shukare d tooot. La nu merem aman2 k ne face bn la cuplaj. Stau la penthaus :> ji vad marea pa phereastrah. C miar placea sza fem toghedar 
