Oh hi there! After 6 months, i decided i might as well not leave this blog die…

After 6 months of being in Japan, i finally feel that my life is going in the right direction. After feeling like shit in the first months, homesick, cultural shocked etc I ended up loving this place very much! Way too much actually ^_^ And so little time until i go home in August. If I were to choose between leaving next month or staying here one more year, I’d deffinitely go for the second option.

Anywhos, Sakura (cherry trees) are blooming, the first semester of the Japanese academic ( academical? grammar check pls) year is starting and this time me and the boys are absolutely determined to make friends with as much people as we can. Well..at least talk to as many as we can. People in Tohoku are starting to recover, horrible events taking place won’t get Japanese people give up. If I admired Japan before coming to Japan, after all these tragic events, I admire this country sooo much more! The press, the goverment, the people are doing their best. Was watching TV last night and they were discussing about the amount of radiations in every part of the country and explaining things properly. They were also showing images of people in Sendai and Miyagi and how they were trying to recover. Some people were trying to clean what was left of their houses, some other woman was pointing to the place where her house was. There was nothing there anymore and with tears in her eyes she said she can’t believe it, but there’s nothing she can do about it, so she will do her best to make things as they were before. She said that with a smile on her face, by the way. This attitude really moves me…and it moves me to see how the entire country is cooperating. Companies from all over Japan are sending free goods to the affected areas. During the time things were serious the companies didn’t want to show their advertisements on tv, because they said they didn’t want to take advantage of the fact that everybody’s watching tv. I wonder how many companies in Europe would’ve done that?

But enought about this,  it makes me somehow sad.

Our Leeds exam, on which our entire year depended one, was cancelled due to the recent events. At first, I didnt know how to react…be happy, feel frustrated? What i keep asking myself is how will i get the motivation to study Kanji now? I guess i have to look forward to the JLPT N2 ^_^

Also! Because i have a lot of free time now, i decided i needed a job. Not receiving any scholarship for April is such a pain in the arse, which makes me wonder…how the heck was I gonna survive in Japan without this scholarship? Japan is soooo much more expensive than England. If in England 250 pounds would’ve lasted for a month of expenses (not including rent), 25 000 yen is absolutely not enough. God bless the Japanese government! Anywho, today i had my first job interview ever, and it was conducted in Japanese, of course. Thank God the manager was really nice and quite impressed that I managed to fill in a Japanese resume ^_^ (Thank you internet!). I told him that I’m concerned the Japanese i know so far won’t be enough, because I can’t read very well, but he said it’s the first time he’s hiring a foreign person so he doesn’t know either (lol). But he said he thinks it’s gonna be ok, so I’m starting next week and im shitting my pants only thinking about it. But! If things go well i might earn monthly more than my parents together (that says something about salaries in Romania, right?).

Today all the societies and clubs were gathered outside trying to make people join. Therefore we talked to a lot of people today and everybody was sooo nice. Like more people than we talked to the entire year? Maybe im exagerating (lol).  So in the end, we’re gonna join 3 different groups of people we dont know for Hanami (cherry blossom viewing and drinking at the same time).

As usual, excuse any shit English you’ve read. I think lately my English spelling is getting really bad and I barely speak any Romanian (as in like NEVER, except for skyping with family and friends)…Oh, Japan…

Here’s some pictures:

1. Some lovely flowers, have no idea what they’re called, but they’re pretty

2. Sakura almost in full bloom..almost

3. random chicken and bunny guy lol

4. us and the american football team, that pic had to be taken!

P.S.: I think Korean dramas will slowly but surely destroy my life. They are SO ADDICTIVE!

Tokyo! Da! Aventura continua! part. 1

Mi-e tare somn…mai am 2 luni pana la cel mai masiv examen de pana acum (de care depinde in proportie de 70% daca trec anul asta sau nu) si nu prea am chef sa invat…mai ales nu dupa cele 6 zile petrecute in Tokyo. Ma chinuiesc sa scriu in engleza pe blogul aceasta, ca sa inteleaga si alti prieteni din Anglia, dar nu reusesc sa am acelasi flow…limba materna e tot limba materna.

Ziua 1

Am plecat de acasa pe la ora 9 jumate sperand sa prind Shinkansen-ul de la ora 11 din Nishi-Akashi (la o statie de tren de la statia  cea mai apropiata care e la 20 de min cu autobuzul de unde stau).  Am ajuns pe la 11 fara un sfert si am vazut ca urmatorul tren spre Tokyo era de abia la ora 11 si 20. Drept urmare, m-am dus sa astept pe un scaunel pe peron. Acolo, din intamplare, mai astepta o doamna de la Clubul de Conversatie in lb engleza pe care o cunosteam. Si dansa mergea la Tokyo. Mi-a explicat in ce vagon trebuie sa ma urc. Shinkansen-ul (sau trenul de mare viteza japonez. aka Bullet Train) are 3 tipuri de vagoane: cu loc rezervat, clasa 1 si fara loc. Eu imi luasem fara loc, ca oricum a fost al dracu de scump, insa 600 de km in 3 ore la 270km/h, am zis ca e o experienta. Doamna avea loc rezervat, asa ca ne-am despartit cand ne-am urcat in tren. Trenul in sine nu e mare chestie, doar ca merge foarte repede si uneori aveam impresia ca ametesc cand ma uitam pe geam 😀 Ah si exista si insotitori de tren, asa cum sunt insotitori de zbor. Mi s-a parut interesanta faza. Cand am ajuns in Shizuoka, eram deja adormita, dar am deschis ochii si am vazut din intamplare pe geam Muntele Fuji in toata splendoarea lui! Si intr-adevar, este la fel de frumos si impunator cum este in toate pozele 🙂 Ah, ca mi-am amintit, am facut o lectie la scoala in care se zicea ca cine urca o data pe muntele Fuji este fraierul care a urcat o data, cine urca de 2 ori este dublu-fraier iar cine a urcat de mai mult de 2 ori este un fraier absolut :)) .  Aparent e cam durere in dos sa urci pana la 3,776m, insa exista locuri de odihna de unde  poti trimite vederi chiar de pe muntele Fuji 😀 Dar…iar ma abat de la subiect si fac postul asta kilometric 😀

Si am ajuns in Tokyo! Trenul a oprit la Tokyo Station. Trebuia sa ma intalnesc cu Chloe, colega mea din Leeds care face anul de exchange la Tokyo University of Foreign Studies (colegii mei sunt impartiti peste tot prin Japonia, eu am ales sa stau in Kobe), insa am decis ca o sa iau eu trenul si o sa merg la o statie mai aproape de ea, pt ca era imposibil sa reusim sa ne intalnim intr-o gara atat de mare. Ne-am intalnit in Musashi-sakai si de acolo a trebuit sa mai luam alt tren inca vreo 4 statii pana la caminul in care sta. M-am bucurat fffffff mult sa o vad! Nu ne mai vazusem de vara trecuta si chiar a fost fain sa ne vedem dupa asa de mult timp!! Ne-am oprit la un restaurant chinezesc (ca in vremurile de alta data), am povestit, am ras si pe urma am mers la ea la camin, mi-am lasat lucrurile si am hotarat ca in seara aia sa mergem in Shibuya unde este faimoasa trecere de pietoni si sa ne plimbam pe acolo, si desigur sa mergem sa ne tragem in poza la statuia lui Hachiko, unul din cele mai cunoscute puncte de intalnire din Tokyo. Hachiko este un catel despre care se spune ca si-a asteptat stapanul in fiecare zi in locul acela din Shibuya, ca un adevarat prieten al omului. lol

Dupa ce am alergat ca nebunele pe marea trecere de pietoni pt ca se facuse rosu, am mers sa mai mancam ceva la un restaurant unde tot ce cumperi este 270 de yeni (2,7 euro). A venit si Nick (alt coleg din Leeds) si am stat pe acolo ceva timp de vorba, ne-am mai plimbat prin Shibuya, am cascat ochii la tot ce era acolo si in final am mers acasa pt ca trebuia sa prindem ultimul tren. In tren am ras de am murit de un salary-man mort de beat care era sa cada peste o fetita de liceu pt ca nu se tinea bine de bara :)) . Dar peste tot in Japonia este normal sa vezi barbati in costum nitel cherceliti dupa o zi de munca si bauta cu colegii de serviciu. Oh Japonia… Sa mentionez ca trenul era full de oameni? Din fericire nu ne-a impins nimeni in tren ca sa inchida usile :)) dar da, mai aglomerat ca un autobuz RATB, macar lumea nu miroase a transpiratie..Si apropo de asta, am inteles ca japonezii nu prea miros a transpiratie oricum, drept urmare sa gasesti un spray bun pt tine ca european care pute vara rau daca nu se da cu deodorant e o chestie dificila. Oh Japonia…Bine ca mi-am adus de acasa destul :)) Ah am mentionat ca nu exista saloane de epilat cu ceara decat foarte putine? gen…2-3 in toata Osaka? in rest fetele dau cu lama :))

Da, trenul din Shibuya, plin de oameni (exista termenul ca trenul este „sushi” adica echivalentul romaneste ca sardinele). Shibuya se afla pe linia Yamanote, care este ca un cerc in jurul centrului Tokyo-ului si drept urmare probabil cel mai aglomerat tronson din Japonia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu si Chloe la statuia lui Hachiko 😀

 

 

 

 

 

 

 

 

Intrarea intr-un Love Hotel.

Intrebarea pe care mi-am pus-o a fost „De ce au nevoie japonezii de un loc in care sa mearga sa si-o traga?”. Raspunsuri sunt mai multe

1. Evident, ai agatat pe cineva si mergi sa i-o tragi pe loc.

2. Exista camine unde studentii nu au voie sa aduca oameni si au si ei nevoi

3. Exista multe case in care locuiesc mai multe generatii: bunici, parinti, copii…iar parintii vor si ei sa se distreze uneori, dar nu cu restul familiei acasa

4.  Pt ca probabil este o alternativa mai buna sa mergi cu prietena/prietenul sa dormi aici (sau altceva) dupa ce ai pierdut trenul inloc sa mergi la un hotel normal. Insa, Nick si Chloe mi-au spus ca la 3 dimineata cand ei cautam un astfel de loc toate locurile erau ocupate la vreo 15 love hotel-uri. Pana la urma au dormit intr-un Manga Cafe, locusor unde platesti niste yenisori, poti sta la calculator, citi manga sau adormi pana dimineata ^_^

Faimoasa trecere de pietoni de care ziceam:

Prima aventura in Japonia. Cat Empire in Osaka

Prolog

Si uite ca a trecut mult timp fara sa va mai povestesc o aventura ceva…chiar devenisem un pic trista din cauza aceasta si vorbeam cu o prietena buna ca nu reusesc sa gasesc oameni cu aceleasi gusturi musicale si interese comune care sa mearga cu mine la concertul The Cat Empire. In orice caz, eu am zis ca nu pierd sansa sa vad o trupa atat de buna (si totusi atat de necunoscuta) si mi-am cumparat biletul pentru concertul din Osaka cu cateva saptamani inainte. Fiind intr-o zi de miercuri, mi-am facut lectiile in avans pentru joi, ca un copil cuminte, avand in minte ca voi merge la concert, voi canta si dansa apoi ma voi intoarce acasa nu foarte tarziu. Desigur, acest lucru nu s-a intamplat.

Drumul pana in Osaka (merita povestit de ce nu?)

Ah, Doamne, de ce nu locuiesc in Osaka? Orasul acela e pur si simplu incredibil si dureaza cam 2 ore de cand ies din casa pana ajung in Shinsaibashi (cel mai celebru loc din Osaka). Nu chiar asa de mult pana la urma? Sa va spun cam cum se face treaba: iau un autobuz care este la 5 minute de garsoniera mea, si dureaza cam jumatate de ora (cel mai mult cand este aglomerat) sa ajung la cea mai apropiata statie de tren din oraselul Akashi. Din Akashi exista tren direct ( JR Rapid sau Personal) catre Osaka si cu Rapidul faci in jur de 40 si ceva de minute si cam o ora cu personalul (pentru ca, evident, opreste in toate statiile, pe cand Rapidul are doar 3 opriri pana in Osaka). Apoi odata ajunsa in gara Osaka incepe confuzia, tata.  Gara Osaka este un labirint total!!!!! In primul rand statia in sine are vreo 1000 de iesiri la suprafata la care se adauga toate pasajele subterane catre legaturile JR-ului, legaturile altor tipuri de tren (companii diferite cum ar veni), metroul si magistralele respective. Desigur, japonezii sunt la fel de confuzi ca si strainii care se perinda pe acolo. Ma rog, am reusit sa schimb trenul cu metroul si sa urc si in metroul care trebuia pentru a merge vreo 4 statii din Umeda catre Shinsaibashi. Oricum, totul drumul in sine este o experienta interesanta. Am mentionat ca niciun tren nu intarzie si vine la fixul fixului?! Ah, zilele trecute am vazut un tren intarziat 15 minute, si asta pentru ca probabil cineva s-a aruncat pe sinele trenului (despre asta mai tarziu).

In Shinsaibashi

Statia de metrou din shinsaibashi este desigur si el un labirint: schimbul catre alte magistrale, tren etc exact acelasi lucru de mai sus si are cam 25 de iesiri diferite la suprafata, prin urmare daca stii ca locul in care vrei sa ajungi este la o anumite statie de metrou, trebuie sa stii neaparat si pe ce iesire sa iesi, ca sa nu bajbai pe urma de nebun. M-am uitat pe internet unde e iesirea cea mai apropiata de Club Quatro, locul unde s-a tinut concertul, si era iesirea 5. Totusi, nu am reusit sa gasesc locul din prima pentru simplul fapt ca era mai aproape decat am crezut J)) la vreo 2 minute..in schimb eu am mers pe o strada mare (dupa cum am crezut eu ca arata pe harta) si intr-un final negasind nimic am intrebat 2 japoneze simpatice daca stiu unde este locul si m-au dus pana in fata cladirii. Dupa aia au facut o poza cu mine si mi-au luat adresa de mail si pe urma chiar mi-au scris sa ne mai intalnim 😀 Un pic despre Club Quatro: in Japonia e f normal ca intr-o cladire de cateva etaje la fiecare etaj sa fie ori un bar/club/cabinet cosmetica/magazine de haine etc, iar Club Quatro era undeva la etajul 8 J)). Micut, dar intim. Si asa a fost si concertul pentru ca nu au fost f multi oameni, poate mai putin de 200? 150? Mergand singura, mi-am promis ca in momentul in care vad un strain voi merge si ma voi baga in seama. Zis si facut…intru in club, straini…pauza..doar eu, in rest japonezi. Ma asez la o masuta la vreo 4m de scena, dau un telefon, mai ma uit pe pereti cand PAC, apare o tipa care era orice altceva decat japoneza. Ma duc la ea si o salut, aflu ca si ea venise la concert singura, ca e australianca si ca o cheama Rosey. Ii propun sa stam impreuna si tipa se bucura mult. Incepem si discutam despre Cat Empire, despre alte trupe care ne plac si descopar in fiecare minut ca tipa e chiar pe stilul meu 😀 Intre timp mai vin straini, dar fie mai erau cu alti japonezi, fie erau cate doi, nu ne bagam in seama cu ei. Apare totusi un tip barbos cu ochelari care statea singur si parea tare confuz si plictisit. Prin urmare, mergem si vorbim cu el, ne spune ca e singur, se bucura ca poate sa stea cu noi de vorba, aflam ca este neamt si il cheama Dino. Rosey e profesoara de engleza la gradinita si sta de jumate de an in Japonia, dar nu vorbeste si nici nu poate citi o boaba de japoneza, iar Dino face un research timp de 3 luni nu mai stiu pe ce tema in interes de serviciu.

Concertul Cat Empire

Sincer, nu am mai vazut de mult timp niste oameni care sa　cante cu atat de multa placere. Se vede pur si simplu ca le place ce fac, ca membrii trupei sunt prieteni si ca admira calitatile muzicale ale celorlalti. Au cantat piese de pe albumul mai recent cat si piese mai vechi pe care lumea a dansat ca nebuna: Two Shoes, In my Pocket (preferata mea), Sly, The Chariot etc. Aproape la fiecare piesa cate un membru a avut cate un moment de improvizatie, iar Harry solistul ne-a/m-a lasat absolut masca cu improvizatiile lui vocale, omul ala chiar le are! Rose i-a vazut in concert de 7 ori, insa a spus ca de fiecare data sunt la fel de buni 😀 . Dino, care parea un om foarte linistit si la locul lui, a dansat tot concertul de a rupt, pe stilul “danseaza ca si　cand nimeni nu te priveste”. Oricum, unul din cele mai bune concerte la care am fost in viata mea, iar faptul ca a fost putina lume si am stat foarte aproape de scena a contribuit mult la feelingul general al concertului. Dupa ce au terminat de cantat, eu si Rosey am stat de vorba cu Felix, unul dintre solisti si am facut o poza destul de intunecata cu telefonul cu el. I-am spus ca sunt f iubiti in Romania si ca exista un loc intr-un orasel departe departe de Australia unde “the lost song” inseamna multe.

Dupa concert

Rosie mi-a spus cam din primele 15 minute “ma intalnesc cu un prieten dupa concert! Trebuie sa vii cu noi la baru asta super tare !”. Desigur, am fost de acord, la fel si Dino. Am ajuns intr-un pub micut micut numit Mojo, foarte foarte englezesc. O atmosfera foarte placuta de stat la bar, o chelnerita foarte draguta care statea de vorba cu noi, bauturicile cam scumpe, dar una peste alta foarte dragut. Intre timp vine si un prietenul d’al lui Rosie, Daniel, australian care lucreaza in Kobe, iar Dino mai aduce niste prieteni: o italianca, 2 elvetieni so nemtoaica. In final ramane doar una din elventience, Barbara, o tipa foarte simpatica care mi-a schimbat parerea ca elvetienii sunt niste oameni foarte plicticosi. Si de cand am ramas noi 5 totul a capatat o atmosfera de Cluj (serios). Am mai stat acolo putin si am intre timp am realizat ca se facuse ora 11 si poate ca as fi prins ultimul tren spre Kobe, dar autobuzul de la gara pana acasa in mod clar nu! Prin urmare, cum nu aveam chef sad au 4000 de yeni pe taxi (~40euro) am hotarat ca o sa stau cu ei toata noaptea si o sa ma intorc cu primul tren de la ora 5 😀 . Urmatoarea locatie a fost Rock Rock, un bar ffff tare unde se pare ca toti artistii vin dupa concerte, iar chelnerii isi fac poze cu ei si toate pozele alea sunt pe pereti, desigur de la Lady Gaga la Bon Jovi, Cradle of Filth si orice alta trupa de rock care a venit in Osaka. Dj-ul ne-a pus toata seara numai ce muzica am vrut noi 😀 respective The Smiths, The cure si RHCP. Pe urma Rosie a propus sa mergem la karaoke (in jur de ora 3 dimineata), am mers, am realizat ca e prea scump si ne-am carat intr-un Irish pub unde Rosie il cunostea pe patron aka Shinji-san. ^_^ Desigur si Shinji ne-a pus numai ce muzica am vrut, asa ca am mai tras o portie de dansat pe Cat empire si diverse. Aveau deja un brad facut si la un mom dat Shinji a pus “all I want for Christmas is you” :)) a fost un sentiment foarte placut de “vine craciunul” avand in vedere ca japonezii nu sarbatoresc craciunul (care e mai mult o sarbatoarea vazuta ca Valentine’s day cand toate cuplurile ies in oras, si in contra ! de revelion se intorc toti acasa si stau cu familia) si va fi primul craciun in care nu voi sta cu familia 😦 (da, ma intristeaza idea rau).

Concluzie

A fost una din cele mai frumoase seri pe care le-am petrecut pana acum in Japonia. Faptul ca am petrecut o noapte intreaga cu niste oameni pe care de abia i-am cunoscut si ne-am inteles atat de bine si am purtat niste conversatii chiar interesante chiar daca provenim din locuri diferite a fost o chestie destul de speciala si am reusit sa imi incarc bateriile “psihice”. Si in plus, cati oameni pot spune ca au vazut rasaritul din tren la 5 dimineata mergand pe malul marii? 😀  Desigur, nu am mai ajuns la scoala in ziua aia, dar ce dracu? Si asa invat prea mult in ultima vreme, serios acu’.

In rest, sunt giga ocupata, am multe lectii de facut, nu am mai facut lectii atatea din clasa a8a…Mi-e dor de voi toti, mi-e dor de glumele noastre, mi-e dor de Leeds, mi-e dor de o ciorba facuta de bunica-mea, mi-e dor de iesirile la 2 noaptea cu masina etc. Va pup si mai dati si voi un mail din cand in cand la miruna1990@softbank.ne.jp

PS: mai sunt 2 romani in Kobe, foarte foarte draguti cu care m-am intalnit saptamana trecuta 😀

 

Japonia part.1

Oh dar buna, uite ca dupa aproape 3 saptamani de cand sunt in Japonia (uau deja?) mi-am facut curaj sa scriu si eu ceva ^^. Ca sa sar peste detalii neimportante o sa scriu in felul urmator:

1. Trenul Shinkansen (numit si trenul glont/bullet train) trece chiar pe langa garsoniera mea (unde e chiar ca in America), la vreo 300 de m? Face un zgomot cam infernal, dar scurt, gen 3 secunde, ca doar merge cu o viteza de 300km/h (cred). Si uite asa ma simt ca in Ploiesti stand langa gara de vest unde auzeam tot timpul toate trenurile hihi

2. Inafara de noi 4 (eu si englezii) nu mai sunt alti straini in facultate. Mai este un exchange student din Australia, care de fapt e din Taiwan :)) Oricum, nici prin centru nu am vzt straini, vreo 10 maxim. Din asta rezulta ca nimeni nu vb cu noi in alta limba decat japoneza (maxim 5 persoane) ceea ce e si bine si rau.

3. De la aeroport m-au luat 2 japonezi ff draguti Hiro si Ai-chan cu care am ramas prietena si ne intalnim destul de des 😀

4. Stam departe de centru, insa si aici avem de toate la botul calului: supermarket, bautura, loc de baut, mancat, coafor, curatatorie, posta, dentist si ce mai trebuie pt viata de zi cu zi

5.De cand am venit nu am mancat nimic european, aka paine etc. Mancarea japoneza este fffff buna si de pranz mananc la cantina unde e si ieftin si bun si e locul de socializare nr.1 pana acum. Ca in Mean Girl a observat cinev din grup pt ca intr-o parte stau tocilarii, intr-o parte tipii misto, intr-o parte tipele fancy etc :))

6. In cantina e interant sa observi cum grupuri de tipi observa grupuri de tipe. Gen…stau toti la o masa si cand intra un grup de fete in cantina le urmaresc cu privirea si comenteaza discret :))

7. Plaja e cam la o ora de mers pe jos si de la noi de la facultate de la etajul 9 se vad si plaja si podul Akashi unul din cele mai lungi poduri din lume ^_^

8. Orele de curs dureaza o ora jumate. Nimeni nu are pe zi mai mult de 5 ore iar intre „perioada” 2 si 3 este pauza de masa de o ora ca toata lumae sa fie fericita. Astfel japonezii se aduna ori la cantina unde cu greu gasesti loc sa stai jos sau intr-o alta sala unde lumea mananca ce si-a adus de acasa (bento).

9. Despre ore. Momentan lunea am liber, dar din octombrie incepem cursurile intensive de japoneza, nus exact cat de nasol va fi, dar vedem :)) martea am germana, da, predata in japoneza. dar cred ca majoritatea stiti ce nivel de cacat am la germana…totusi lectiile sunt f usoare chiar si pt mine. am rezolvat exercitiile de la 4 texte in timp ce toata clasa s-a chinuit sa faca unul singur o ora jumate..deci..cam de cacat s cred ca renunt ca e aiurea totusi sa ma trezesc de la 9 dimineata si sa adorm in banca. Si apropo de asta, jumatate din japonezii de la germana chiar dorm cu capul in piept la ora asta :))

Apoi am „translation class” unde ne uitam la un film si apoi il traducem din engleza in japoneza, avem scriptul si pana acum a fost f fain. Apoi am Japan’s Law and Politics, unde se pare ca va trebui sa facem prezentari, pana acum ok. Apropo e singurul prof care poate vb engleza, desi accentul este…(nu am cuvinte) si vb si sss-it :)) La inceput imi venea rau sa rad, dar acum m-am obisnuit si omul e f de treaba. Joia si vinerea avem orele de japoneza, inca nu am inceput ca lumea, dar e muult de lucru…

10. teoretic pt prima data nu’s ultima la catalog!! pt ca numele meu e cu Ze..si ultima lor litera este N ^^ dar cum nume nu incep cu N simplu, ultima este Yo. oricum…si pt prima data in viata mea! stau aproape de scoala! la 10 min pe jos 😀

11.ieri au venit la mine si la James 3 japonezi misto skateri si s-au bagat in seama cu noi. a fost foarte tare ca prima data lumea nu doar s-a holbat la noi ci a si vb cu noi ceea ce a fost super. Din pacate nu am inca telefon (sunt telefoane speciale pre-paid si nu le aveau aici la magazin asa ca am dat comanda si inca nu au venit) si nu am putut sa facem schimb de numere (cum se obisnuieste), dar sper sa ma mai intalnescu cu ei (asta daca ii voi recunoaste :)) inca mi se pare ca oamenii seamana f mult intre ei).

12. cea mai cool aventura pana acum a fost mersul la ortodont de una singura. Din fericire asistenta si ortodontul stiau un minim de engleza astfel incat am reusit sa completez o fisa (toata in japoneza) si sa ii explic cum sta situatia cu aparatul meu dentar si mi-a facut control, o radiografie panoramica pe loc si mi-a zis ca in vreo 5-6 luni o sa scap de el. desigur, asigurarea medicala nu imi acopera costurile…alti bani,alta distractie.

13. sunt automate peste tot! cu bauturi, alcoale, tigari etc ^^ iar supermarketurile de cartier (combini) sunt deschise non-stop. Poate unii dintre voi au vzt prin j-drama cum japonezii stau si se uita la reviste si citesc manga in combini muuult timp, chiar asa se intampla 😀 si apropo de asta Arashi, MatsuJun si Yamapi chiar sunt vedete nationale :)) spunea un coleg de al meu ca asta ar trebui de fapt sa ne invete la orele de cultura japoneza :)) si apropo de asta, maine am ora de caligrafie si ceremonia ceaiului ^^

Cam atat pe moment, acum merg sa repet ceva gramatica pt maine : oftat lung: Poze cu explicatii sunt pe Facebook, dar daca vreti sa pun si pe blog, dati un comment 😀

Scuzati va rog greselile de scriere, dar e tarziu si chiar nu mai am chef sa recorectez :-<

Adventures in Romania

In a week  I shall be leaving for Japan so I decided to make my blog bilingual because I am pretty sure that both my Romanian and UK  friends will be interested in reading my future adventures. Still a week to go though so until then I shall share with you guys a slice of my adventures in Romania, the land of all possibilities, I swear!

As you might’ve read on my Facebook page ( I think I’m getting pretty obsessed with it tbh, last night I couldn’t sleep so instead I started facebook “stalking’’ until 4am…yeah, shame on me, I need a life ermm..) some friends of mine convinced me to go to Cluj with them. Last night Iron Maiden had a gig in Cluj and the guys wanted to go see them. I should be mentioning that a few years ago I would  have killed to see Iron Maiden or even to go to Cluj (effin shit, it’s so weird inserting Romanian names into English phrases), but the idea of spending 8 hours + pretty much 2 hours of delay in a slimy train really didn’t rock my boat anymore…Anywho, we bought the train tickets, made a two-night reservation for the 4 of us at a really nice villa right in the town centre (we paid each 20 pounds for 2 nites) and talked to a good friend of mine, because we needed a place to crash at as all the hotels/villas/hostels didn’t have vacancies to the concert on Saturday and Sunday. So we finally left on Thursday…Worth mentioning that it took us 10 hours to get there (500km/310miles)… My attempts of trying to watch some films on my laptop turned into a major fail. Back to the story. That night nothing of great importance happened, we went to some nice terrace, then went dancing to this nice club called Janis (named after Janis Joplin that is) where I used to go to with my lovely Hungarian friend Reka (I missed her not being there). A few words about Janis: the club is set in a sort of underground tunnel in the middle of the city centre, the music is good (but kinda the same every night and unfortunately no Don’t stop me now or Don’t stop believing ..dang..) and if you came there single chances are high that you won’t be leaving the place alone, if you want that of course. Usually a guy just has to sit at a table looking alone and sad with a pack of cigarettes next to him and maybe a girl will come chat him up or invite him to dance, that’s the strategy. In girls’ case you just have to lean next to the wall and look a bit bored and smile at someone and that’s it, pretty fun innit? Of course, chances are that you might want just to dance with someone and not get hooked up and then get very annoyed when the guy doesn’t get the right message and he starts snogging you without warning, srsly.  Um..yeah…so where were we? Oh yeah…so I went to the bar and heard some people speaking in a pure English accent. So when I got the chance to talk to them i asked where they were from. ‘hullo, enjoying yourself?’ ‘Oh, yeah, it’s lovely’ ‘Where you guys from?’ ‘oh well…ever heard of Yorkshire?’ ‘ you bet I did ^_^’ ‘Well we’re from Leeds’. I was so surprised!! I mean, what were the fucking chances to meet people from Leeds? Oh yeah, I’m sure there’s someone up there who knows how much I miss Leeds. Anyway, we got back home at 5 in the morning or so and the next night we went back.

On the second night same stuff, just that the usual routine was interrupted by an unannounced police raid. The music stopped, police started to ask people for IDs, whatever. When they asked me and Cristina about ours we told him they were at the cloak room, he asked where we were from, we said “Ploiesti” and then he replied “ah…yeah..whatever ok” he couldn’t give a toss anymore. You know that south/north battle in the UK? Same thing happens here. Generally people from the North (aka Transylvania) don’t like people from Bucharest (the capital in the south) to make things clear ^_^. Our accents are different and we can always tell who’s from where in most cases. I remember when I first went to Transylvania and people told me “Oh, you have an accent, Bucharest one” and I was “WTF?! You have an accent, I speak proper  Romanian” “No, that’s not true!” and so on.  The raid wasn’t over in almost an hour, the music stopped, everybody was waiting in vain so we decided to move to another club, same owner, different location. Apparently all the people in Janis moved too. It was really fun, especially when a power cut came into the picture for about 10 minutes and people started to sing different songs trying not to get their fun spoiled yet again. And of course, we got back home at 5 in the morning.   What else happened? Oh yeah, the guys went to see Iron Maiden and me, Cristina and Luffy went to a nice tea-house with shisha and all that jazz.  When we got back home, “streams” of people wearing black were flooding the street as the concert ended. From the 7^th floor we could see tiny people in black lookin like ants. So we decided to turn 10 again and started to throw bags of water at them, just for the lulz like we used to do it in our childhood (everybody has thrown at least one bag of water at old people on the streets, the advantages of living in blocks of flats huh?).

Here’s a link to an amazing oriental tea-house in Cluj! The psychedelic room is just ridiculously trippy!

http://www.explorra.com/attractions/samsara_20402

What else? Had a nice weekend with my folks at Bran (where you can visit the well-known Dracula Castle), went shopping in Brasov (a lovely town in Transylvania founded by the Saxons in the 13^th century, and there are still people speaking German as their first language!). Here are some lovely pictures of Brasov (also called Kronstadt or Brasso by the Hungarians).

That’s pretty much it! Photos soon on Facebook!

Raportu’ nr.21

S-au strans muuuuuulte de tot de povestit asa ca pregatiti-va de ceva lung, daca nu ma hotarasc intre timp sa impart post-ul in doua parti. Totusi…sa incepem in ordine cronologica:

4 mai

A fost balul organizat de departamentul East-Asia de care tine si cursul nostru alaturi de cei care fac East Asian studies, tailandeza, chineza si tot ce tine de acest domeniu.  S-a tinut intr-un local pe malul raului, foarte aproape de unde stau, ceea ce m-a si determinat sa merg 😀 A cantat o trupa, am dansat, nimic iesit din comun.

Nu mai stiu cat mai

In cafenea la grec tot erau afise cu o trupa Elephants on Acid..si am zis ce dracu nume e ala? Asa ca m-am apucat sa ii caut pe myspace 😀 si am fost chiar surprinsa sa aflu ca fac o muzica foarte faina, un blues din ala scos din anii ’70, trupa rupta din Almost Famous tot tacamu. Chiar in seara aia trupa avea un concert intr-un pub zis Hoagy’s si ala destul de aproape de unde stau eu, deci iar motiv bun de mers.  Concertul m-a facut putin melancolica pentru ca mi-am amintit de diminetile de acasa cand cantam cu baietii la mine in sufragerie. Fiind cam singurii oameni care erau acolo sa ii asculte (eu cu vlad adica) ne-am imprietenit cu baietii si pe urma am fost la o bere cu ei. Solistul, un rus total nebun ce raspunde la numele de Andrei s-a bucurat sa afle ca suntem frati est-europeni si am baut o bere in cinstea asta. Dar cel mai bine ne-am inteles cu fotograful trupei, Ben. Omul super amuzant, ne-a facut cinste de parca ne cunosteam de 100 de ani..si dupa ceva timp chiar ne-am mai intalnit cu el intr-un bar foarte foarte dragut care se cheama Mojo unde am ascultat o alta trupa bluesy gen The S.S.S.S.S 😀 iar facut cinste, distractie etc. Oh da..si a2a oare cand am mers sa ii vedem pe Elefanti in alt pub Andrei si-a rupt chitara in doua de frustrare ca sor-sa din Moscova era in spital dupa ce fusese batuta de gagica-su si ta-su astuia. Wow.  Mai jos linkulete la SSSSS si Elephant on Acid 😀

http://www.myspace.com/elephantsonacidnow

www.myspace.com/thesevensultans

Tot prin mai

Eh si cum distractia era prea multa…a inceput sesiunea :)) examenele la japoneza au fost destul de grele…la world cinemas nu foarte exagerat de greu..iar la modulele de cultura si istorie deja imi venea sa dau ortu popii. Vreo luna asa..am avut un nou iubit, pe Edward Boyle..asa se cheama biblioteca la care am mers de cate ori pe saptamana. Fiind examene, biblioteca a fost deschisa cam in toate zilele pana la ora 2 dimineata. Desigur, si eu si altii am fost acolo pana la acea ora tarzie in noapte. Dar sincer, ziua nu prea se putea invata in biblioteca pentru ca era asa de multa lume incat toate cele 5-6 etaje erau pline ochi si dabia gaseai un loc sa te asezi, iar cand gaseai era asa galagie ca mai bine iti luai lumea in cap. Deci cel mai bine era noaptea cand la fel era plin, dar nu nebunie. Ah da, siii ce au mai inventat englezii! Fitfinder! a fost un site (a fost pt ca se pare ca l-au desfiintat la cererea universitatilor) unde studentii (si nu numai) din toata anglia care stateau prin biblioteci postau anunturi cu ce tipi/tipe bune vedeau prin biblioteca. J) L-am postat si noi pe un prieten..print screen mai jos..plus o  alta captura cu anunt epic.

Intre mai si iunie

Ah ca tot ziceam ca ma tot duc la o cafenea greceasca..m-am angajat acolo. Am lucrat inainte de ultimul examen vreo 4 zile..cam 16 ore asa si am facut aproape 4 milioane 😀 de care mi-am luat ceva DVD-uri etc. Si cand te gandesti ca banii astia i-am castigat anul trecut in 2 saptamani facand naveta in bucuresti 😐 fail much? Prima zi am crezut ca plang…dar incet incet m-am obisnuit si de maine merg iar. Am avut o saptamana pauza ca sa invat pentru ultimul examen si sa merg la balul de final de an 😀 .

JOI

Am iesit cu colegii mei de clasa intr-un club numit Space. Vorba fusese sa mergem intr-un altul care se cheama HiFi unde era o seara de Motown, indie si alte cacaturi. Pana la urma am nimerit in Space unde vreo cateva ore am dansat pe housareala si trance. Da, eu… Dupa aceea ne-am mutat toti la Cristina acasa si am stat pe acolo pana pe la ora 6…m-am dus la culcare la 7… Aveti pozica pe care ne-au facut-o unii mai jos:

Vineri

M-am trezit destul de tarziu…si am inceput sa ma pregatesc pentru Leeds Uni Summer Ball care se tinea undeva mai departe de Leeds. Ok..noi ne asteptam la ceva extravagant si cool pentru cati bani am dat..practic…a fost ca un balci mare pe un camp cu covor rosu la intrare si vreo 4-5 corturi mari, parc de distractii, toatele ecologice (care nu puteau!!), chioscuri cu mancare (nu pe gratis, normal). I-am vzt live pe Florence and the machine. Cica vroiam sa ii vad si pe the sunshine underground, dar nu am apucat. Cortul cu dnb si dubstep era marfa si am dansat pe acolo ceva..cortul indie la fel, foarte dragut. Cortul cu housareala nu l-am incercat. Oricum, ne-am distrat chiar daca iarba era uda si ne intrau tocurile de la pantofi in noroi..noroc ca imi luasem si balerinii la mine :)) . Anywhos..m-am culcat iar pe la 5.

Sambata adica ieri

Am plecat afara pe la 5 cred in curte aici la camin unde se organizase un party de vara pentru tot caminul. Muzica, gratare, distractie, veselie, trambulina gonflabila, human fusball, etc. Ieri stateam in pat, agitatia incepuse de la ora 2 afara. Si stiti sentimentul acela cand esti la mare in camera sit e odihnesti in pat/cort in timp ce afara e agitatie si simti ca lumea se distreaza, ca e vara, ca totul e bine? Asa ma simteam si eu ieri, mai ales ca nu stiu de ce, de vreo 2-3 zile aici miroase a mare, mirosul ala sarat si placut, probabil de la rau. In fine, am stat afara si am ras, ne-am dat pe trambulina, am jucat fotbal, am mancat inchetata, am purtat ghirlande gen Hawaii la gat etc pana pe la ora 8 asa cand ne-am hotarat sa mergem sa ne intalnim cu Vlad si restul de oameni care il sarbatoreau pe Vlad si inca 2 prieteni printr-un otley run. 😀 Ne-am dus deci, ne-am intalnit cu ei si pe urma eu, Ashley, tiago, Cristina si Grig am mers in Mission 2, clubul in care am vzt cei mai draguti tipi la un loc, pacat ca era club de gay! Deci pentru prima data eu intr0un club de gay. A fost foaaaaaaaaaarte interesant si distractiv. Nicio lesbian nu s-a dat la mine, si doamne..erau unele fioroase rau pe acolo, fara gluma :)) . M-am intors pe la 1 asa acasa ca nu mai puteam deja. Pe la 4 s-a intors si Jon, colegu de apartament acasa si plangea ca s-a certat cu gagicasa “she’s a bitch :(( “, era beat normal.

Concluzie

Azi nu am facut nimic..am zacut in pat toata ziua si acu am reusit sa ma misc pe scaun sa scriu post-ul asta. Ar trebui sa imi fac curat in camera pentru ca deja nu mai gasesc NIMIC pe nicaieri si gunoiul din cos da pe afara, urat din partea mea. Maine ma duc iar la munca de la 12, iar pe seara canta la uniunea studentilor Sticku fingers, trupa alcatuita din 4 japonezi prieteni de ai mei 😀 deci primul meu concert j-rock hihi :)) . Posibil un after-party dupa concert.

In cateva saptamani vin acasa si gata primul meu an in Anglia. Sincer acum, cred ca a fost unul din cei mai frumos ani din viata mea, ma simt mai implinita..si de ce nu, un alt om. Am invatat atat de multe si pot spune ca sunt fericita 🙂 . Din septembrie o iau de la capat in Japonia, cine stie ce o sa se mai intample si acolo, nu pot sa sper decat ca va fi la fel de frumos cum a fost si anul asta. O sa primesc bursa de 800 de dolari pe luna deci o sa am posibilitatea sa ma plimb si sa ii vizitez in alte orase pe colegii mei, viata e frumoasa ba si scriu pe blogul asta ca sa imi aduc aminte cand am momente naspa. V-am pupat!

Raportu’ nr.20

(Post inceput acum vreo 2-3 saptamani, nici nu mai stiu)

Este ora 1 si eu sunt inca in pat. Am multe de facut pentru scoala si in camera e dezordine, dar eu sunt inca in pat si ascult muzica, vorba englezului „I can’t be asked”, viata e frumoasa. Afara s-a facut cald, ieri a plouat dupa o saptamana sau mai mult de cand nu plouase si e constant soare, aleluia. Copacii au inflorit, orasul are alta aura, mereu e altfel, straziel sunt mai pline ca niciodata de oameni veseli si studenti care numai de invatat nu au chef. Dar sa trecem peste descrieri si sa povestim ce e important:

Weekendul trecut am avut una din ceke mai mortale  seari in oras. Rock Society a organizat o excursie organizata la un club in Hull (orasel cam la 70 de km de Leeds). Zis si facut. Sambata la ora 9 ne intalnim toti in fata facultatii sa luam autocarul (am platit 3 lire dus-intors). Vreo 40 de oameni imbracati in negru ca rockerii asteaptau veseli. Urcam in autocar si Chris, presedintele, ne face instructajul si ne arata o galeata „Guys, this is the bucket of shame„. Initial, naiva din mine, se gandise ca vrea sa punem in galeata rusinii donatii pt Rock Soc, dar lamurirea a venit imediat: cui i se face rau pe drumul de intoarcere sa ridice mana si vine galeata la el :)) . Ajungem la clubul intitulat Spiders in vreo ora si ceva timp in care lumea canta prin autocar vesela si binedispusa. Platim o mica taxa de intrare si din momentul ala parca intram intr-un labirint. Asa arata clubul, masutele erau grupate in custi care aveau paianjeni din metal, o lumina rosie care te baga in boala, muzica care urla si iti gadila urechile. Clubul foarte misto, unul din cele mai misto pe care le-am vazut de fapt..ah da si am vazut si cei mai ciudati oameni…skinheads, goths, punkeri, metalisti gen anii 80 rupti din filme cu totii. Clubul era impartit in 3 parti, fiecare cu barul ei, baile ei, muzica ei. In prima parte se punea muzica mai comestibila gen RHCP, The Killes, SOAD, a 2a metale: Pantera, Metallica {insert black metal/heavy/death/speed metal bands here}. Urcai niste scari si ajungeai cum ar veni in pod..sau mai bine zis o camera pe acoperis unde era o cu totul alta atmosfera decat in locurile de jos. Era muzica rock’n’roll, cam tot soundtrackul Dirty Dancing, Depeche mode etc. Cam asta localul..eu cu Vlad, desigur, ce am facut? Am dansat de am rupt si am baut cocktailuri care ale naibii erau bune si nu erau nici prea scumpe => am baut destul incat sa ne inveselim mult. Eh..s-au intamplat mai multe :)) ma rog, am plecat de acolo pe la ora 3. In mod interesant, desi toata lumea era ciupita, nimeni nu a intarziat la ora de plecare si totul a mers lin 😀 pe drumul de intoarcere am primit un paianjen de plus si Vlad a primit un tricou care mie imi era prea mare. Asa domne..si pe drumul spre casa mai auzeai voci „ADUCETI GALEATA AICI! REPEDE PLS!”. Eu am inchis ochii in autocar si mi s-a parut ca ne rasturnam asa ca am tinut ochii deschisi pana acasa pt binele si sanatatea mea. Aveam un moment seren si ascultam Hallelujah cantata de Jeff Buckley. Cand ma uit in stanga mea il vad pe Vlad ca a scos tricoul din punguta si acum bora in ea in liniste. Il intreb „Vlade, esti bine, nu vrei galeata?„. „NU, sunt bine„…si m-am intors la melodia mea. Am dat pe taxiul pana acasa mai mult decat dadusem pana in Hull lol, dar sincer a fost una din cele mai misto seri din iesirile pe care le-am avut pana acum 😀 . Nota 10 baietilor pentru organizare, idee si tot.

Ma, ieri am avut o zi nebuna de tot :)) am fost la scoala etc etc..am stat intre ore in parcul-cimitir de langa facultate si apoi am plecat cu vlad la cafenea la grec. Pe drum ne-am oprit prin HMV mi-am mai luat un film doua, am ras de un tip ca ploua afara si el era in slapi :)) faze gen „ce baiatu, te-ai udat la picioare?”. Am stat pe urma la grec de la 5 la 11…parca a devenit a doua noastra casa, a venit si raluca..am baut cidru, a baut si grecul cu noi, am vb cu Daniel chelnerul, Vlad a vb cu Alice chelnerita :)), Raluca vorbea despre mitologie cu grecul si multe altele. Nu stiu cum a trecut timpul de s-a facut 11.

A doua zi (parca) a fost ziua lui Tiago si Ashley i-a organizat o petrece surpriza la organizarea careia am participat si eu desenand pe briose la 2 dimineata. Oricum, Tiago a avut o super supriza cand s-a intors acasa pe la 11 noaptea si a aprins lumina in bucatarie unde vreo 30 de oameni i-au stricat la multi ani. Nu zic ca a avut si un tort  f misto in forma de corp de striper. :)) Dupa ce am ars-o pe acolo prin apartament vreo ora 2, am plecat vreo 15 nebuni intr-un club f tare care se cheama Evolution. Sincer, nu am vzt in viata mea discoteca mai mare ca aia si mai misto si cu preturi pe masura, normal! Lol in seara aia l-am intalnit pe un tip care s-a prezentat ca fiind „vocea constiintei” :)) mda. Dupa asta eu Vlad, Chloe si un coleg d’al lui Tiago ne-am intors la mine acasa unde am ascultat muzica, am baut visinata si i-am mancat cartofii prajiti lui Jon (colegu meu de apartament).

continuarea in postul urmator…….

Raportu’ nr.19

ok, deci faza care mi s-a intamplat in urma cu juma de ora si merita povestita pt ca inca ma buseste rasul:

Stand eu singurica in apartament urmarind un film obscur in limba flamanda (cred), aud pe hol o voce de barbat, parca chiar doua voci distincte. Stiind ca sunt singura in apartament (sau doar cu Anna chinezoaica la care nu era lumina aprinsa cand am venit de afara pe la ora 11) ma gandesc „Ba, ce dracu?”. Nu m-am speriat ca stiam ca nu intra nimeni fara cheie. Zic.. hop o fi venit chinezoaica cu un englezoi pe la ea, misto. Dar de ce englez? Ca imi zicea Jon ca a mai auzit-o tipand in chineza intr-o noapte lol.  Aud ca vorbeste cineva in bucatarie (camera mea e in fata usii de la bucatarie, deci aud tot). Zic hai sa vad cine dracu’ o fi ca e putin cam dubios. Ies pe hol deschid usa la bucatarie si dau peste……….AL. englezoiul ala de care ziceam eu ca e gay si nu a mai fost vazut prin apartament din octombrie. In prima instanta m-am speriat si eu de el si el de mine. Ma intreaba cine sunt, ii zic ca m-am mutat in locul tipei care a stat inaintea mea aici, adica Gemma. El foarte surprins, ma intreaba ce s-a intamplat cu Gemma. Ii zic ca nu am nici cea mai mica idee. Intre timp, in bucatarie apare un tip, facem cunostinta, uitand in secunda 2 cum il cheama. Ma gandesc „Hop, asta o fi gagicasu”. Ii aduc lui Al scrisoarea de la facultate in care zice ca are datorii la chirie de 3900 de lire. Nu parea sa ii pese prea mult :)))) . Si il intreb „Si pana la urma ce ai patit?”. „Ah, poveste lunga…Mama mea a fost bolnava si a trebuit sa ma duc acasa etc”. „Ahh, da, mi-a spus Jon, dar zicea ca ti-era dor de iubitul tau alea alea”. „Ce?” si se pune pe un ras teribil. Eu zic „Ah…nu esti gay?” „Nu sunt!” „El nu e prietenul tau?”

„Nu!!” zic amandoi in cor.  Ma fir-as a naibii, or a glumit Jon (desi dracu’ parea om serios) or omul nu vrea sa recunoasca. Ma rog, am ras toti 3 de situatie, le-am dat niste ceai, am mai vorbit de una de alta, astia 2 radeau ca tampitii de cate ori mai bagam un „fuckin’, shit etc” pareau a fi un pic pe un trip ciudat, nu ca as fi vazut eu prea multa lume drogata la viata mea. Ma rog :)) Maine ii dau un telefon lui Jon si ii cer socoteala. Si daca a glumit, nu o sa mai am incredere in el toata viata mea (sau hai, pana in iunie cand o sa ne mutam cu totii de aici).

Oh, da..am ajuns la concluzia ca urasc Londra, da, da. Sa va spun si de ce. Cand locuiesti la 2 ore cu autobuzul de centru (adica faci 3,5-4h dus intors) pe bune ca nu e deloc fun. Plus ca vremea e total de CACAT. Ploua TOT TIMPUL in reprize mici, a fost frig, mai frig ca in Leeds care CULMEA este mai la nord.  Inafara de asta, peste tot mi s-a parut o aparenta standard a strazilor, aceleasi magazine peste tot, aceleasi chestii. Sa zicem ca (exagerand rau) atunci cand vii din Londra in Leeds e ca si cand ai veni din Bucuresti in Timisoara. Ah si sa nu mai spun ca preturile in Londra sunt muult mai mari decat in Leeds. Si in plus, in Londra nu exista minunata cafenea greceasca unde ma duc in ultima vreme sa citesc/invat/beau o cafeluta. Una peste alta, a fost fain ca m-am vazut cu ai mei. Imi era foarte dor de ei, desi de multe ori nu ma exprim tocmai ca sa nu mi se faca incredibil de dor. Au venit ai mei si in Leeds, ne-am plimbat, a fost frumos, am incercat sa mai recuperam din timpul in care nu am fost impreuna.  Ahh, am uitat sa spun ca au venit si Shuna si Shana si am ras ca in vremurile bune (hai sa nu ma cac pe mine, ca nici acu nu’s rele).

Am revenit la gandurile mele de tinut dieta. Pff cum am ajuns, dar nu se mai poate. Mi se parea asa tampit acum 3 ani cand auzeam lumea ca tine nu stiu ce cura de slabire, pentru ca eu puteam manca orice si nu puneam nimic pe mine. Dar vremurile alea s-au dus..si cu atatea tentatii si restaurant cu All you can eat chinezesc la colt, se intelege. Asa ca am inceput jurnalul lui Bridget Jones ( inspirata de filme, vazute la Londra cu Flavia) in varianta mioritica Midget Bones, cu care incerc sa ma tin motivata sa nu bag in mine ca vita dusa la pascut dupa ce a fost tinuta 1 saptamana in grajd. Ce ar fi sa ma aleg cu un Hugh Grant (da, stiu ca Bridget nu ramane cu el in film :)) ? .

Raportu’ nr.18

Bai, astazi m-a mancat in fund sa deschid folderul cu poze de pe iPod si sa dau de pozele de acum 2 veri. De fapt, dorul isi facuse prezenta de cand a dat soarele si eu am inceput sa ascult Mugur de fluier in autobuz si  mi-am adus aminte de Timisoara.  Mi s-a facut dor de una din cele mai frumoase saptamani din viata mea. Dupa ce te obisnuiesti sa vezi numai nori, cand in sfarsit vezi ca e soare afara si admiri orasul dintr-un double-deckerin timp ce canti „hei, hei verde e iarba, soarele’i sus pe cer” nu se poate sa nu-ti tresalte inima.  Nu mai tin minte daca am povestit pe blog ce am facut atunci la Timisoara, insa de cate ori imi aduc aminte, oricat de intunecat este afara sau ploua aici unde sunt acum, in sufletul meu brusc se face vara  si aud rasetele in noapte a celor cativa nebuni care dormeau in caminul Colegiului Banatean. Ba pana si cei care locuiau in Timisoara nu s-au mai dus acasa cateva seri si au ramas cu noi in camin.  Imi aduc aminte party-ul din ultima seara cand lumea dansa in strada cu berile in mana, cand niste punkeri mi-au furat telefonul, dar ma simteam asa de bine ca nu putea sa imi pese mai putin, cand am ascultat muzica jazz live intr-o camaruta dintr-o casa veche. Cand stateam pe marginea Begai intinsi la 12 noaptea si vorbeam tot felul de idiotenii si apoi mergeam sa luam saorma pe drumul spre camin in timp ce radeam de „elektro mogyulator” si „Liliac Baci”! si ne gandeam sa inchiriem Terminator in limba maghiara, cand ascultam Gica petrescu in casti la 3 dimineata. Oh da!

A trecu si ziua mea si am facut si 20 de ani. M-au intrebat mai multi „Ei, si cum te simti la 20 de ani?”. Cum sa spun, aiurea. Timpul trece repede. Imi aduceam aminte perfect majoratul meu, dar am stat sa ma gandesc mult ce am facut anul trecut de ziua mea. Mi-a zis maicamea pana la urma „Nu ai fost la Cluj, ma?”.  Nu pot sa cred ca a trecut un an de atunci si ca atat de multe lucruri s-au intamplat intr-un singur an. Nu imi vine sa cred cati oameni noi am cunoscut, cu cati din oamenii vechi nu am mai vorbit, cu cati din cei cu care eram prietena buna anul trecut nu mai vorbesc aproape deloc si imi pare rau. In acelasi timp, nu mi-a venit sa cred nici ce fain a putut sa fie la petrecerea de ziua mea de anul asta. Au fost cam 30 de oameni in 2 camere, asa foarte studentesc. Am primit multe cadouri dragute si nici macar nu ma asteptam sa le primesc pentru ca la englezi la zile de nastere trebuie sa aduci bautura, nu cadouri, iar sarbatoritul nu este obligat sa faca cinste nimanui. Ce faceam anul trecu pe vremea asta? Inca plangeam dupa weekend-ul petrecut in Cluj, ma chinuiam cu speechul la japoneza (si nici nu aveam idee cat de mult ma va ajuta in viitor! ) si din cand in cand mai invatam pentru bac. Ce o sa fac la anul pe vrenea asta? Nu am nici cea mai vaga idee, dar stiu ca o sa fiu in Japonia si asta e cel mai misto 😀 . Inchei aici acest post melancolic. Momentan am ajuns la Londra si maine vin ai mei, voi povesti pe larg aventuri din capitala in vreo 2 saptamani.

Va las cu melodia:

Raportu’ 17

Of, grea mai e viata de student cu atat de mult de invatat + multa distractie…

Astazi cativa colegi de camin sunt in curte si fac gratar si asculta Bob Marley la maxim. A venit primavara 😀

Nu pot sa cred ca a trecut o luna de cand am scris ultima data, s-au intamplat atat de multe lucruri, dar parca timpul a trecut extraordinar de repede. Nu cred ca are sens sa stau sa povestesc de toate lucrurile pe care le-am facut ( nu ca mi-as aduce aminte tot ), pentru ca ar ocupa prea mult loc. Aseara de exemplu, am fost din nou cu societatea japoneza la Karaoke. Am cantat Beyonce – All the single ladies, iar in background dansau cei 4 dansatori ai mei gay. Tot aseara un baiat, de fapt doi, mi-au spus “Te iubesc”. Pacat ca sunt amandoi gay…soarta nedreapta…Ca tot veni vorba de gay, tot aseara am stat de vb cu un austriac care studiaza in Anglia, dar care stia romana pentru ca locuise o vreme in Sibiu hah.

Ultima data va spuneam ca am castigat concursul de speechuri in japoneza pe echipe alaturi de alte 3 echipe. Prin urmare, sambata trecuta am fost cu cei doi colegi ai mei, Adam si Jessica, la Londra la SOAS ( Univ. of London, School of Oriental and African Studies, o facultate cu reputatie buna pentru japoneza, unde fusesem si eu acceptata, dar am decis sa nu ma duc). Ne-au dat banii pe drum inapoi si 6 lire pentru mancare 😀 . Universitatea nu cine stie ce comparata cu a noastra care, fara lipsa de modestie, este mult mai frumoasa, mai ingrijita, mai dotata si mai curata. Nu imi inchipuiam sincer sa gasesc in ditamai universitatea londoneza wc-uri jegoase, la uniunea studentilor niste canapele si podele murdare parca nespalate din anii 70, in fine. Speechul nostru a urmat dupa ce toti de la individual au terminat si noi eram deja cacati pe noi de tot avand in vedere ce nivel avansat de japoneza avusesera indivizii. Dar am lasat emotiile  si ne-am facut treaba, lumea a fost multumita si noi la fel. Celelalte 3 grupe au fost ok, insa noi am avut cel mai interesant speech la care lumea a ras si a aplaudat cel mai mult. Asa ca dragii mei, bucurati-va ca a fost si o romanca acolo care a spus cu mandrie ca a venit din Romania. Ah, in echipe de la Birmingham University, a mai fost o romanca 😀 , deci 2 romance printre englezi si alte nationalitati ( premiul 1 de la individual a fost luat de un polonez, de ex, tipul a castigat un bilet dus-intors in japonia, abonament pe tren in japonia si 1000 de lire). In final, fiecare echipa a castigat 200 de lire fiecare, prin urmare primii mei bani castigati din limba japoneza (daca nu punem la socoteala cand faceam pregatire cu Sandi, pe care il salut pe calea asta).  Mai mult decat asta, ma bucur foarte mult ca nivelul meu de japoneza a crescut semnificativ, ca pot purta o conversatie decenta cu un nativ, ca profesorii au fost multumiti de noi si ne-au facut cinste cu bere intr-un pub dupa concurs.

In curand vine ziua mea, adica pe 10 martie. Din greseala am invitat vreo 100 de persoane..sa vedem ce o iesi, nici macar nu stiam ca stiu atatea persoane in orasul asta J).

Pe scurt ce am mai facut: am fost la ziua lui Satoshi unde a fost nebunie curate (40 de oameni in 2 camere de camin), mi-a fost rau de oboseala, am fost pe la Capoeira, am fost intr-o seara la un concert Reggae foarte fain, maine vin niste prieteni de familie de la Londra pe la mine :D, de Paste nu vin acasa pentru ca vin ai mei aici, daaaaaaaaa, a mai ramas mai putin de o luna pana atunci! Luni am o simulare de examen, vai de curu meu…maine am test pt ca e vineri, normal. Iar acum pentru ca nu ne invata chestiile astea la scoala, desi ar trebui, cateva expresii/cuvinte folosite uzual de englezi (pentru ca pe bune, e mai probabil sa ajungi in Anglia decat in America):

British Slang si nu numai:

Are you alright? = Cand am ajuns prima data aici, ma tot intreba lumea de cate ori ne intalneam si ma gandeam “ce dracu? Chiar asa nasol arat azi de ma intreaba daca sunt bine?”, dar nu, ei folosesc asta pe post de “how are you?”

Nippy= frigulet

Manc/scouse/geordie = Manc – om care locuieste in Manchester 😀 , Scouse (pronuntat sa rimeze cu house) – om care locuieste in Liverpool, Geordie – om care locuieste in New Castle

Canny= destul de ~…ex: it’s canny cold like -> it’s pretty cold (E cam frigut, gen)

~like = gen. (Da, au si ei gen-ul lor pe care il zic in draci 🙂 mai ales Geordies)

I can’t be bothered= mi se rupe ( I can’t be bothered to write my homework, mate)

Belta = in limbaj de Geordies.. “belta girl” (really good girl)

Innit = forma prescurtata de la “Isn’t it?”

Wanker/tosser= labagiu

Ace/mint/legend/brill = misto/bomba/bestial/ce mai vreti voi cuvant care exprima “cool”

Bleedin’ = variant de la “bloody” “bleedin’ hell, I lost my erection” = Sa ma fut s-a dus erectia

Cuppa = o ceasca de ceai (in general), evident prescurtare de a “a cup of”. Colegul meu de apartament ma intreaba in general “Wanna cuppa?”

Blimey! = exclamatie gen “Shit!” prescurtare de la “blind me”

Cood beans! = “foarte tare” Tiago foloseste mereu..in contextual “U comin 2nite to karaoke?” “Yes” “Cool beans!”

Bang = to shag = to fuck (bang in engleza americana inseamna breton haha)

Bonk = to bang = to shag = to fuck

Chav = eee asta e o chestie care se traduce “cocalar englez”

Twat= idiot

Rimjob= a da limbi in cur (mda)

Hoover = (vacuum cleaner) aspirator deci, mie mi s-a parut ciudat pt ca eram obisnuita cu cuvantul american si initial am zis “What? Hooverphonic?”

Sellotape = scoci

Wash up = to do the dishes, a spala vasele deci

Crikey! = exclamatie gen “opa, aoleu”

Duck/pet/love/lovey/sweet heart= apelative folosite de englezi (da, mi s-a spus in aceste feluri)

Jacked potato = cartof copt…in engleza americana cred ca e baked potato

Lager = in general asa zic ei la bere

Mash = piure

Fanny= pussy, vagina

Knickers= chiloti

Loo = toaleta, buda

To kip= to nap

To be pissed/hammered/plastered= a fi beat ranga, mafloxat, rupt in shaiba

Quid = pound, lira

Shite = un mod mai politicos de a zice “shit”

Tart/bint/slapper= bitch, desi “bint” mai are si sensul, cred, de “nebun”

bird = asa spune colegul meu de apartament unei tipe bune “Look at that bird” = Uita-te si la bunaciunea aia!

Sod= ca in “sod off” = fuck off

Ta!= Thank you 😀

Bloke= young guy

Faghag= tipa care umbla cu tipi gay, asa ca mine

Coach= autocar (nu zic la autocar Bus, se pare)

Duvet = pilota, plapuma daia invelita

En-suite = camera cu baie in camera (suite pronuntat ca sweet)

Telly= televizor

To let = to rent

Cam atat mi-am amintit acum, daca imi mai vin si altele, voi reveni.